Un mare adevar rostit de cineva

Să-i dau o floare doamnei învăţătoare ?!

E martie opt!
Şi e frumos şi este soare.
E ziua ta, iubită-nvăţătoare!
Aş vrea să-ţi dăruiesc
Din sufletu-mi curat,
O floare…

Dar n-am să pot,
Că-n ţara noastră chinuită
O floare-i socotită …mită!
Şi nici n-aş vrea pentru o biată floare
S-ajung de-acum corupătoare.
Şi mă gândesc de am vreo vină
De ţi-aş planta-o în grădină ?!

Mi-a spus şi sora mea mai mare:
Nici mamei să nu-i dau o floare,
Căci sora mea e mare, dar scrântită
Şi ea va socoti că-i mită,
Că pentru această îmbobocită floare
Mă pune mama prima la mâncare!

Aşa că, scumpă-nvăţătoare,
Atunci când mă voi face mare
Şi voi elibera această ţară
Din ghearele ce crude-o înhăţară,
Voi da un ordin sau o lege
Sau un decret prin care,
Orice fiinţă iubită de sub soare
Să aibă dreptul să primeasc-o floare…

Poezia nu-mi apartine dar m-am gandit ca tare se potriveste cu noul ordin emis de ministrul nostru!

Ma intreb pana unde va merge indolenta , mediocritatea si nesimtirea unora…ca sa nu spun lipsa de cultura. Ministrul invatamantului ar putea sa mai puna mana sa se documenteze referitor la comportamentul in societate. Sa afle domnia sa, ultra-licentiatul ,ca este din cele mai vechi timpuri femeilor li se ofereau flori la sarbatorile primaverii. Ce sa faci? Cei din guvern sunt cei ”mai curati romani”, spalati cu Domestos.

Declar: poezia am primit-o , dar merita sa o cititi.

Doamnelor din Romania va ofer eu flori sa moara de ciuda ”ilustrul ministru”