Este bine stiut ca vorbele mari si promisiunile, care de cele mai multe ori se dovedesc a fi vorbe goale, sunt cele care castiga capitalul politic. De ce ar face exceptie guvernul Boc de la regula.
Sa ne amintim ca in numele “odioasei” crize, anul trecut guvernul a intrat in salariile bugetarilor precum securea in padure. Si a taiat fara mila. Ei au spus 25%, dar de fapt toti cei pe care ii cunosc , indiferent de sectorul bugetar, mi-au spus ca a fost peste 45%. Ii cred pe ei pentru ca stiu foarte bine la ce au fost nevoiti sa renunte in aceasta perioada.
Si iata ca apare o raza de speranta, pentru cine mai crede in utopie, in urma cu doua saptamani. Ca tot se pregateste pentru impartire “celebra prajitura” numita buget. Asta de ochii lumii, pentru ca in realitate sforile sunt trase si cine e mai bine vazut are si bucata mai mare. Dar sa nu spuna poporul de rand ca nu “s-a facut impartire cinstita”.
Si a inceput a se spune prin presa, pe la radio, chiar si in emisiuni TV ca bunul si nobilul guvern va inapoia asa cate un procent doua bugetarilor incepand cu 2012, cate putin pana la inapoierea celor 25%. Tot odata nici nu poate fi vorba ca are sa li se urce la cap. Dar oameni au inceput sa spere ca poate, poate au sa mai vada salariile dinainte de criza, fara sa-si mai bata capul ca au pierdut si procentele de crestere din cauza inflatiei.
Dar iata ca mica glaciatiune nu se da batuta. Si primul ministru a pus din nou botul la indicatiile Comisiei Europene CE, anuntand ca se prevede o inghetare a salariilor din sectorul bugetar precum si a pensiilor in prima jumatate a lui 2012.
Ii sade asa de bine in postura de Pinocchio, ca ma intreb de ce nu se poate cu adevarat ca in poveste sa le creasca nasul celor care mint. Mai ales politicienilor. Am avea un guvern de… Pinocchio.
Ei, dar partea simpatica vine de la faptul ca exista, spune d-l Boc, posibilitatea de acordare a unor procente in a doua jumatate a anului. Dar ce facem cu Legea responsabilitatii fiscale care interzice majorarile salariale inainte cu sase luni de alegeri?
Si guvernul se scoate, ca doar sunt oameni politici. Nu sunt majorari salariale, sunt recuperari. Ei, acum cine e de vina ca a fost sa fie chiar inainte de alegeri. La noi se poarta. Si acest guvern are antecedente. A inceput campania in toamna asta cu tanara generatie prin “ghiozdanul electoral”. Iar la toamna urmatoare va fi si mai darnic. Asta daca “Pinocchio” va gasi oala cu galbeni de la capatul curcubeului si nu va mai imprumuta de la FMI, ca sa ajungem falimentari ca si Grecia.
Subiect fierbinte in media romaneasca, examenul de bac a dorit sa aprind spiritele intr-o zona care si asa nu e prea stabila in Romania. Indiferent ca a fost vorba de sesiunea din iunie sau de cea din august, dezbaterile pe marginea temei au fost aprige.
Ce sa facem, daca ilustrul om de paie care este ministrul invatamantului romanesc a dorit sa realizeze capital politic partidului pe care il slujeste cu devotament, prin critica severa la adresa sectorului pe care il coordoneaza.
Si a aratat sever spre cei care i-au pregatit pe bietii liceeni pentru a pasi in acest examen de maturitate. Pentru ca nu e asa, doar au devenit vipuri fiind supravegheati de camere-video. Poate bietul buget al ministerului dadea pe dinafara si era nevoie de o cheltuiala severa ca sa nu fie probleme la sfarsit de trimestru financiar. Pai banii trebuie cheltuiti si cineva sa se bucure de ei. De ce sa nu fie o firma specializata in supraveghere?
Ei si acum ministru e multumit ca nu s-a copiat la BAC. S-0 creada el. Sa il lasam sa traiasca in propriul sau vis pentru ca au fost judete cu rezultate remarcabile care au dat bacul fara camere si am convingerea ca “sigur nu s-a copiat”. Problema e ca nu aluat nimeni nici o masura impotriva “acelor neglijenti” care au papat banii si nu au pus camerele. Probabil liceenii din acele zone sunt mai invatati decat ceilalti.
S-au adus acuzatii de toate felurile celor care i-au pregatit pe elevi. Acuzele au venit din presa, media si de la parinti. Unora le place sa azvarle cu noroi pentru publicitate, iar cei din urma cauta sa arunce vina in spatele altora fara a vedea propriile greseli facute cu copiii lor.
Cum poate acuza un parinte scoala pentru nereusita copilului sau , cand intrebat in luna iunie, inainte de bac, la ora 23 unde e copilul sau iti raspunde nu stiu sau …in cel mai bun caz iti spune :in club, trebuie sa se relaxeze. Cum pot unele persoane sa acuze cand nu le intereseaza viata propriilor copii.
Iar presa si media care e plina de exemple ale celor care au ajuns sus, sus fara prea multa cultura si carte ce indemn la reusit prin invatatura poate oferi. Si atunci te mai miri ca un tanar iesit de la examenul de limba romana te intreaba mucalit: “Dar ce, d-l Goe nu e nuvela?”
Ministrul invatamantului a hotarat ca elevii indiferent de varsta sa citeasca si sa inteleaga textele. Poate ar trebui sa se gandeasca si ce citesc elevii,poate unele texte ar trebui inlocuite. Si poate cei pe care ii vad in fata lor ca exemple ar trebui sa invete sa se exprima in nobila limba romaneasca.
Ei, tinerii liceeni din ultimul an vor trebui sa se acomodeze pentru ca alegerile vor fi abia in viitoarea toamna.
Viata iti poate oferi de multe ori surprize la care nu te astepti.
Calatorind pentru un weekend in zona Carpatilor Meridionali am optat pentru o pensiune din zona judetului Valcea. Desi ascunsa intre munti Pensiunea Ralu & Ello s-a dovedit a fi un loc incantator.
Gazda ne-a ajutat sa ajungem la destinatie pentru ca se pare semnalizarea locuri de cazare este destul de saraca in acest judet. Ne-au ajutat si localnicii din Costesti care se pare ca stiau bine despre pensiunea doamnei CameliaCirstoiu.
Pensiunea a fost la inaltimea statutului de trei margarete. De retinut ca este un proiect realizat cu fonduri europene pentru reabilitarea unei locuinte si transformarea in pensiune turistica. Ma intreb totusi de ce agro turismul in tara noastra este in numar limitat cand exista posibilitatea accesari de fonduri pentru realizarea lui.
Fiecare camera are baie proprie, un pat dublu, dulap, televizor si un aer primitor, astfel ca poti sa te simti ca si acasa. La parter se gaseste livigul si o bucatarie foarte bine utilata. Ambele sunt la dispozitia clientilor. Iar in curte se aflaun foisor unde se pot prepara gratare si se poae sevi masa in aer liber.
Pretul este extrem de accesibil. Iata de ce va recomand in trecere sau chiar pentru un sejur in zona Costesti-Arges sa popositi la aceasta pensiune.
Nu incetez sa ma uimesc zi de zi de cata “creativitate” dau dovada ilustrii mei concetateni. Ma gandesc uneori ca in marinimia sa Creator i-a varsat pe toti intreprinzatorii pe plaiuri mioritice.
Pe scurt…a venit primavara si noi,aliniindu-ne la normele europene ne-am apucat de sapat , de canalizat strada dupa strada, ca asa se cere, chiar daca am uitat folia de protectie de sub capacele de canalizare si ne cade nasul cand trecem pe langa ele. Deci sapaturi dupa sapaturi. Vai de bietele masini si de conducatorii lor!
Ei , dar locuind in orasul salinei, cu un primar vrednic sustinator al primului ministru, era cazul sa se si asfalteze dupa sapaturi.
In urma cu un an am vazut o ciudatenie pe o strada ce a fost in lucru 4 luni de zile. Intr-o zi in asfaltul frumoas turnat, au aparut sapaturi pentru ridicarea capacelor de canalizare. Am spus ca e o intamplare….soarta.
Ce vedeti nu e o gluma…e realitate. Strada mea a fost asfaltata dupa 5 luni. In doua zile s-a rezolvat. Chiar ne bucuram ca au aparut si marcajele de rigoare pentru delimitarea benzilor.
Ei ,dar orice minune are si un final. Pleci incantat de sosea dimineata si te intorci sa gasesti…gropi in proaspatul asfalt. Se ridica gurile de canalizare, …sa-ti vina sa mori , nu alta.
Ironia este ca un fost lucrator de la compania respectiva imi spune ca nu se poate altfel. Utilajul pentru asfaltat agata capacele gurilor de canalizare si aceasta e singura solutie. Deci suntem un exemplu. Doar in Romania se poate sa finisezi azi asfaltul si maine sa il tai sa ridici la nivel gurile de canal.
Si ne mai plangem ca se duc banii…pe canal.
Să-i dau o floare doamnei învăţătoare ?!
E martie opt!
Şi e frumos şi este soare.
E ziua ta, iubită-nvăţătoare!
Aş vrea să-ţi dăruiesc
Din sufletu-mi curat,
O floare…
Dar n-am să pot,
Că-n ţara noastră chinuită
O floare-i socotită …mită!
Şi nici n-aş vrea pentru o biată floare
S-ajung de-acum corupătoare.
Şi mă gândesc de am vreo vină
De ţi-aş planta-o în grădină ?!
Mi-a spus şi sora mea mai mare:
Nici mamei să nu-i dau o floare,
Căci sora mea e mare, dar scrântită
Şi ea va socoti că-i mită,
Că pentru această îmbobocită floare
Mă pune mama prima la mâncare!
Aşa că, scumpă-nvăţătoare,
Atunci când mă voi face mare
Şi voi elibera această ţară
Din ghearele ce crude-o înhăţară,
Voi da un ordin sau o lege
Sau un decret prin care,
Orice fiinţă iubită de sub soare
Să aibă dreptul să primeasc-o floare…
Poezia nu-mi apartine dar m-am gandit ca tare se potriveste cu noul ordin emis de ministrul nostru!
ciuda ”ilustrul ministru”
Sa spunem dragi concetateni ca azi e o zi mare.
Mare din punct de vedere istoric pentru ca reprezinta o cotitura in zbuciumata viata a acestui popor. Dincolo de interesele ce au manevrat evenimentul acesta, pentru ca manevrele politice erau in plina dezvoltare si in 1859, pentru acest popor reprezinta afirmarea identitatii sale. Dupa lungi asteptari, cand toti i-au dat in cap sa stea cuminte si sa taca, se putea numi popor roman vietuitor in ROMANIA, dupa cum se numea noul stat format.
Se cuvine deci a fi respectata aceasta zi istorica, chiar daca marile interese au lasat pe dinafara frumosul Ardeal. Respectul il datoram celor ce au infaptuit aceste evenimente si poate, in numele intelepciunii si al tolerantei, ziua de azi ar fi putut arata altfel.
Ii inteleg perfect pe cei care au huiduit prezenta presedintelui si a suitei sale la aceste manifestari. Dar cred ca ar fi trebuit sa respecte intonarea cantecului unirii. Stiu ca nemultumirile sunt mari si ca politicienii nostri nu duc lipsa de nesimtire, dar cei care au participat la aceste manifestari, poate ar fi trebuit sa arate un exemplu de educatie patriotica tinerei generatii.
Educatia dragostei fata de tara nu se mai invata in aceste zile. Si nici nu se poate invata intr-o tara in care presedintele se lauda ca munceste mai mult decat dascalii si ii sfatuieste pe acestia sa plece din tara la lucru daca nu le convine cati bani iau. Stimate domn care visati reforme pe spinarea altora, daca am pleca toti probabil veti fi sadisfacut. Asa priceput, le veti face domnia voastra pe toate. O.K. Dar pe cine veti mai conduce?
Ati fost huiduit azi…se mai intampla.Poate a fost cam mare galusca.Ceea ce semeni, aceea culegi!!!!!!!!
Cine seamna vant , va culege furtuna!
Astazi am vazut la Teatrul National din Cluj-Napoca o prezentare a basmului lui Petre Ispirescu ”Tinerete fara batranete si viata fara de moarte”, oferita de membrii trupei lui Marian Rilea.
Intr-o sala arhiplina de elevi, care mai de care mai galaciosi si nerabdatori, era deja ora 12, acest artist deosebit care este Marian Rilea a reusit sa prezinte impreuna cu trupa sa o versiune a basmului, atrenandu-i pe copii in jocul lor.
Dincolo de momentele interactive care au aparut de-a lungul spectacolului, am sesizat momentele in care s-a facut educatie in legatura cu momentele unui spectacol. Elevii au fost invitati sa bata gongul si sa spuna la cate batai incepe un spectacol.
Mai dificil a fost momentul de literatura care i-a pus pe elevi in situatia de a preciza cu ce incepe o poveste. Intr-un final, din sala s-a auzit un … ”A fost odata…”.Dificultatea cu care a venit se datoreaza faptului ca in ziua de azi povestile nu mai sunt la moda. Soap-urile si telenovelele nu incep cu …A fost odata…
A fost un spectacol foarte bun, antrenant si care a spus pe intelesul tuturor un basm frumos, dar pe care elevii din zilele nostre nu il citesc decat obligati. Pot spune ca cei care au vizionat spectacolul s-au simtit bine si poate vor fi tentati, in final sa si citesca basmul. Felicitari pentru Marian Rilea si trupa sa. Un spectacol ce merita calificativul excelent!
Ce cruda e realitatea! E plina de lucruri inutile, de cautari dupa joburi, dupa locuinte,dupa locuri pentru copii la gradinita sau scoala ,…sau dupa locuri in tribuna la meci. Viata asta e uneori plictisitoare, alteori, enervant de agitata sau pur si simplu plafonata. Si atunci(o spun cu furie) …(greseala, de fapt zambesc) cum sa nu te plangi pentru orice, respectiv , ca ti s-a stricat masina ori bicicleta, ca ai varsat cafeaua de dimineata dupa ce te-ai chinuit sa o faci, ca a venit seful furios ca s-a trezit cu fata la cearsaf, ca au plans copiii cand sa-i lasi la gradinita si lista …e spectaculos de lunga.
E ingrozitor pentru fiecare mai mult decat pentru cei din jur. Ca in definitiv, de ce sa iti pese de cei din jur. Nu-ti ajung problemele tale. Ba da! Si atunci pe langa faptul ca te plangi, te straduiesti sa te detasezi. Ai fugi departe, departe de lumea dezlantuita la fel ca si Thomas Hardy. Ei cum nu se poate, e mai simplu sa-i lasi pe toti si sa fugi… in lumea ta.
Din pacate iluzia in care prefera unii sa-si traiasca viata nu aduce nici bani in casa, nici cresteri economice, nici facturi platite. E simplu sa privesti pe fereastra si sa te vezi intr-un parc la plimbare ca sa omiti teancurile de hartii ce trebuie rezolvate. Dar e totul o iluzie pentru ca nimeni nu le va rezolva in locul tau. Si daca te uiti mai bine vei vedea doar chipul tau obosit.
Mai exista si iluzia celor care, traind in oras,li se pare simpla viata la tara. Probabil ca privind imaginile romantice ale unor casute inconjurate de flori ce umplu internetul cred ca totul e joaca. Cine nu a dat cu sapa de dimineata pana seara si cine n-a fost ars de soare la adunat fanul sau udat de ploi la cules porumbul poate crede ca viata e asa…
Azi, in piata am intalni o tanti care saptamana trecuta imi oferea conopida la 5 lei /kg. Cand am privit tablita afisata nu mi-a venit sa cred. Pretul scazuse la 3lei/kg. Am intrebat-o ce s-a intamplat. Si mi-a spus cu tristete ca prefera asa decat sa piarda totul, desi pretul respectiv nu acopera nici apa si rasadurile . Munca nu se mai pune. Si totusi a gasit puterea sa zambeasca. Cu siguranta iluzia ei de a castigat ceva mai mult din munca depusa s-a spulberat ca si frunzele toamnei.
Si daca tot veni vorba de toamna. Uite draguta de ea cum seamana iluzii. In loc sa fie ”lunga, slaba si zaluda” cum o descrie Toparceanu ne pune sa ne imbracam in tricouri. Probabil ca doreste sa se vada doar tanara asa cum doresc unii oameni, indiferent daca sunt barbati sau femei. Unii se tem sa imbatraneasca, iar altii ii prefera doar pe cei tineri alaturi.
Adevarul este ca realitatea e cruda, plina de responsabilitati, dar daca toti ne-am plange ce s-ar alege de ea.
Va doresc o saptamana frumoasa!
Traim intr-o societate atat de animata si de cunoscatoare ca te si miri cum de nu e perfecta. Daca te uiti in jur vezi doar oameni priceputi in toate. Ce s-o fi intampland in societatea asta de nu merg toate ca pe roate?
Povestea e una simpla. Si anume cea a ”tapului ispasitor” sau mai uzual spus ”izbavitor”, ca tot ala e. Oricine e mare si tare , face de toate, ”sparge tot”, stie tot , dar… vine o vreme si da de belea. Ei, si ce credeti ca plateste? Nu fiti copii! Intotdeauna va plati altcineva… adica, altcineva va fi tapul izbavitor.
Daca seful a cheltuit banii societatii, cu siguranta nu va scoate el castanele din foc. Le va scoate contabilul sau contabila si alti vreo doi trei tapi izbavitori.
Daca parintii nu-si stiu educa copiii, nu au timp sa isi cunoasca copiii, adica isi dau seama foarte tarziu ca nu e o meserie pentru ei, altii sunt de vina pentru ca au asemenea copii. Daca ii mai trimiti sa consulte si un psiholog, sa-i invete sa fie parinti, ajungi de doua ori tap izbavitor.
Si sa te mai miri ca bietii tapi au sa ajunga sa fuga de la noi…
Stimati membri ai societatii noastre, fie-va mila de bietul tap si mai asumati-va responsabilitatea pentru faptele voaste.
Sperantele sunt infime si bietul tap izbavitor va ramane in istorie aproape la fel de celebru ca si Bula.
tapul ispasitor
